Claude Achille Debussy (V)

Claude Achille Debussy

(1862-1918)

Înconjurat constant şi dezinteresat de arhitectul Vasnier, un adevarat protector şi de soţia acestuia, Marie Blanche Vasnier, o cântăreaţă cu o voce de o rară frumuseţe şi extensie, căreia îi dedica prima versiune din Fetes galantes, Debussy îşi afirmă din ce în ce mai pregnant personalitatea neacceptând nici un compromise de la gândirea sa estetică ( “Vreau să lucrez – îi scria Debussy lui Vasnier – pentru a crea o opera originală iar nu pentru a nimeri mereu pe aceleaşi drumuri…”)

Tot acum schiţează câteva lucrări: pera Rodrigue et Chimene dupa Cidul de Corneille, pe care ulterior o abandonează, Preludiul, interludiul şi parafrază finală pentru După amiaza unui faun şi Ariettes oubliees (Ariette uitate) o lucrare ce figurează printre primele lucrări realizate după sejurul roman, Mica suită pentru pian şi Duite bergamasque.

Tot în 1889, este admis în Societatea Naţională de Muzică, unde, în 1893, I se prezintă prima lucrare imporntantă: Cvartetul de coarde, legând o strânsă şi trainică prietenie cu Ernest Chausson, Gustav Charpentier, Eugen Isaye ş.a. Atras tot mai mult de poezia simbolistă, în 1893 Debussy, se apropie de drama pelleas şi melisande, de Maurice Maeterlink şi, după ce obţine aprobarea autorului de a fi adaptată la un libret de operă, trece îndată la lucru.

Eveniment memorabil , anul 1894 aduce prima audiţie a preludiului simfonic După amiaza unui faun şi consacrarea definitivă a compozitorului în elita creatorilor francezi originali. Ascensiunea sa ete continuata in 1899, cu prima audiţie a Nocturnelor pentru orchestra, ca apoi în 1902, să aib loc premiera operei Pelleas şi melisande, la Opera Comique. Pe aceaşi linie estetică şi stilistică se înscriu şi celelalte realizări: Stampe (1904), Marea (1905), Iberia (1909), Martirul Sfântului Sebastian (1911), Preludiile pentru pian (1991-1913) ş.a.

Copleşit de evenimentele anilor 1915-1916, Debussy compune mai puţin în comparaţie cu perioada precedentă, în maniera sa stilistică observându-se o uşoară tendinţă spre clasicizarea limbajului şi a expresiei, în sensul specificităţii franceze de tip Couperin şi Rameau. Acum, apar trei din cele şase sonete proiectate pe a căror copertă a semnat: “Claude Debussy, musician francais”, şi Studiile pentru pian, ultimile mari realizări ale unui musician de exepţie. Tot acum, o veche boală, ascunsă de compozitor, începe să evolueze ireversibil, aducându-I sfârşitul, care se produce la 26 martie 1918 (in aceaşi zi şi lună ca a lui Beethoven). A fost înmormântat în cimitirul Pcre Lachaise, pe ultimul drum fiind însoţit doar de câţiva prieteni, iar după un an, a fost reînhumat în cimitirul Passy.

Bibliografie
Vasile Iluţ: De la Wagner la Contemporani Vol 3

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: