Claude Achille Debussy (IV)

Claude Achille Debussy

(1862-1918)

Înconjurat de Marmontel şi de Mbrosie Thomas, director al conservatorului în acea vreme, Debussy participă în 1883 la concursul pentru Premiul Romei. Prezentând cantata Le Gladiateur (Gladiatorul) Debussy obţine doar al doilea mare premiu, oferindu-i-se însă certitudinea unei posibile reuşite depline. Aceasta se realizează în anul următor(1884) când scena lirică l’Enfant prodigue (Fiul risipitor), pe un text de Edouard Guinand, îl încununează cu Marele Premiu al Romei, juriul fiind prezidat de Charles Gounod. Drept urmare, conform prevederilor regulamentului concursului, în 1885, pleacă la Roma pentru o perioadă de patru ani, la Villa Medicis, unde se acomodează foarte greu cu ambianţa şi regimul impus. De aici, trimite academiei doua lucrări; Zuleima după Almazor de Heine, o odă simfonică, şi poemul pentru cor şi orchestră Le printemps (Primăvara) inspirit după Botticelli, lucrări pe care juriul academiei le găseşte bizarre, ininteligibile şi inexecutabile, cu “tendinţă pronunţată, prea pronunţată chiar, înspre căutarea straniului”

La Roma cunoaşte muzica lui Palestrina şi Orlando di Lasso, fără a se entuziasma prea mult, şi îi ascultă pe List care “foloseşte pedala ca un mod de a respire” Totuşi însă în 1887 nemaiputând suporta atmosfera stagnantă şi situaţia de “pensioner” al Villei, Debussy se întoarce la Paris, cu doi ani înaintea termenului stability, fiind din ce în ce mai atras de poezia simbolistă, pe care o cunoscuse încă din primii ani petrecuţi la Roma, frecventând acum, cenaclurile organizate la Librăria de artă independentă şi reuniunile literre organizate de mallarme.

Debussy îşi respectă obligaţiile faţă de Academia din Paris trimiţând pe adresa acesteia încă doua lucrări: La demoiselle elue (Domnişoara aleasă) pe un text de Rossetti si Fantezia pentru pian şi orchestră, pe care compozitorul a retras-o din repetiţie.

Un an mai târziu (1888), Debussy călătoreşte la Bazreuth unde se entuziasmează în faţa artei wagneriene, pentru ca după numai un an (1889), să întreprindă un voiaj, de “dewagnerizare”, dovedindu-se din ce în ce mai receptive la sugestia rusă, care în acea perioadă i se potrivea cel mai bine. La aceasta se adaugă sugestia exotică, pe care o primeşte cu ocazia vizitării expoziţiei universale organizate la Paris, în acelaşi an 1889, unde ia contact cu arta Extremului Orient, cu muzica javaneză, cu sonorităţile de gamelan, afirmând că “muzica javaneză posedă un contrapunct pe lângă care cel al lui Palestrina nu este decât un joc de copil”, o muzică eliberată de regulile academice europene, făcând din Debussz primul musician modern care a fost fascinate de exotisme (muzica extra-europeană)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: