Claude Achille Debussy (III)

Claude Achille Debussy

(1862-1918)

Primii ani de studii i-au adus primele succese: premiul întâi şi medalia pentru solfegiu (1876), premiul al doilea la pian (1877), premiul întâi la acompaniameănt (1880) şi nici o recompensă la armonie, cu toate că i se recunoşteau calităţile de „bun armonist, puţin cam fantezist, multă uşurinţă şi vervă”, după cum nota în 1880 profesorul Auguste Basille. Dornic de cunoaştere, Debussy studiază cu perseverenţă creaţiile înaintaşilor  şi ale contemporanilor săi, căutând să se menţină cât mai departe de influenţe şi să păstreze nealterată personalitatea artistică. La aceasta se adaugă şi sansa ce i s-a oferit ca în ciuda lipsurilor materiale, să poată călători prin câteva ţări europene, prilej de cunoaştere şi îmbogăţire spirituală. Profesorul său Marmontel l-a recomandat Filaretovnei von Meck (marea admiratoare a lui Ceaikovski) care în călătoriile sale estivale era însoţită de o numeroasă suită printre ei aflându-se şi muzicieni, Debussy fiind „pianistul casei”. Astfel reuşeşte să viziteze Elveţia, Italia (1880) şi Rusia (1881 şi 1882) unde ia contact şi are revelaţia muzicii ruse, a artei noi şi proasptete a compozitorilor din grupul celor cinci, a căror elemente folclorice îl fascinează. Din această perioadă datează primele sale compiziţii: Trio în sol major, scris pentru formaţia Filaretovnei von Meck, o serie de melodii şi Simfonia în sol minor.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: