Arhiva pentruiunie, 2009

Claude Achille Debussy (II)

{ iunie 30, 2009 @ 9:05 am } · { Claude Achille Debussy }
{ Tags: } · { Scrieti un comentariu }

Claude Achille Debussy

(1862-1918)

Născut la Saint-Germaine-en Laye în date de 22 august 1862, Claude Achille Debussy a fost primul copil al soţilor Manuel-Achile şi Victoria Sofia Debussy, tineri căsătoriţi debutanţi în comerţul cu porţelanuri. Sunt două evenimente care au fost hotărâtoare în devenirea muzicală a lui Debussy: Mutarea întregii familii la Paris (1864) în preajma pictorului Achille Arosa, naşul familiei, care intuind înclinaţiile copilului, i-a oferit prilejul începerii studiului pianului cu prof. Cerutti. Al doilea eveniment este întâlnirea cu Marie maute de Fleurville, o fostă elevă a lui Frederic Chopin, care a acceptat să-l iniţieze în arta pianului, găsind în elevul său un talent de excepţie cu o evoluţie surprinzătoare asfel că îl îndrumă spre conservator, unde în acelaşi an (1872) este admis, învingând într-un concurs la care au mai participat încă cinci candidaţi.

În cei doisprezece ani petrecuţi la conservator, Debussy a studiat: solfegiu cu Albert lavignac, compoziţia cu Ernest Guiraud, pianul cu Antoine Marmontel, armonia cu Emile Durand şi orga (doar câteva luni) cu Cezar Franck, atrăgând atenţia acestora prin natura sa muzicală sensibilă, de mare vibraţie, dublata de un exepţional simt şi gust al combinaţiilor şi succesiunilor armonice libere, pe o ritmică complexă, remarcate în improvizaţiile la pian şi în temele de compoziţie, cu o constantă tendinţă spre ineditul inspiraţiei.

Claude Achille Debussy I

{ iunie 29, 2009 @ 9:03 am } · { Claude Achille Debussy }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , } · { Scrieti un comentariu }

Claude Achille Debussy

(1862-1918)

De aproape o sută de ani, impresionismului (atunci când vine vorba de muzică I se asociază un nume: Debussy, menit să ilustreze superlativele unei sensibilităţi naţionale în plina contemporaneitate. Arta lui Debussy, moment de apogeu în muzica franceza, este arta unui spirit înalt şi singular; este inegalabila, interpretabilă şi inconfundabilă, măreaţă şi impunătoareă totodată, întruchipând un current, pe care dup ace l-a inaugurat, l-a dominat autoritar, în care, şi din care, a realizat tot ce-a fost posibil, epuizându-i toate virtualităţile.

Muzica lui Debussy, realizată din tonuri de lumină şi de culoare sonoră incarnate „timpilor ritmaţi”, dupa expresia compozitorului, „este cea a evocării şi nu a descripţiei, a sugestiei şi nu a reprezentării”, este arta unui modern de cea mai autentica factura şi originalitate. Modernitatea lui Debussy nu vine din rezultatul descoperirilor spectaculare şi şocante ci este rezultatul unei selectii subtile operate într-o vastă anterioritate, conjugata cu contemporaneitatea, ale căror limite sse întind între modalul liturgic medieval şi cel folcloric contemporan, pătrând fondula sonatic tradiţional, pe care îl lărgeşte, imbogăţindu-l cu noi agregate, cu care operează liber, în afara orcărui postulat artistic . Numele lui Debussy a ajuns la cumpăna celor două veacuri, un simbol pentru că prin el prestigiul muzicii franceze a fost din nou înălţat pe una din cele mai înalte culi ale lumii muzicale.