Geniul lui Mozart trece ca o cometă, într-o străfulgerare unică, peste firmamentul muzicii clasice. În el pare că arde întreg trecutul, cu o lumină încandescentă ce va stărui de-a pururi peste orice devenire…
Tudor Ciortea
Arhiva pentrufebruarie 8, 2008
Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart
Pentru o scurta durata, anul 1787 îi reuneste la Viena pe Haydn, Mozart şi Beethoven.
Joseph Haydn (1732-1809) avea la acea dată 55 de ani şi se afla în pragul gloriei.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) srisese până la această dată cea mai mare parte a imensei sale creaţii, având 31 ani.
Ludwig van Beethoven (1770-1827), în vârstă de 17 ani, venise la Viena pentru perfecţionarea măiestriei componistice.În 1792, când Haydn (venind de la Londra) şi Beethoven (venind de la Bonn) se întorc la Viena, nu mai gasesc nici cel puţin mormântul lui Mozart. Luceafărul Vienei fusese îngropat în groapa comuna …
Wilhelm Georg Berger
Nicolo Porpora (1686-1766)
Nicolo Porpora (1686-1766) – compozitor napolitan si profesor de canto cu mare prestigiu in epoca. Autor al numeroase opere, ca si al unor lucrari vocal-simfonice sau camerale – din randul carora sonatele pentru vioara ocupa un loc deosebit in repertoriul preclasic. Muzician cu o activitate intensa impartita intre orasul sau natal si alte mari centre muzicale ca Venetia, Dresda, Viena, Londra – unde a fondat “Opera of the nobility”, care a rivalizat cu activitatea lui Handel.
Franz Joseph Haydn (1733-1809)
M-am născut în 1733, în ultima zi a lui Martie, în târguşorul Rohrau din Austria înferioară, aproape de Prugg, de pe Leitha. Tatăl meu era rotar de meserie şi lucra în serviciul contelui Harrach care era un mare amator de muzică Cânta la şiteră fără să fi cunoscut o notp muzicală şi la 5 ani cântam şi eu corect toate piesele simple, ceea ce l-a determinat să mă încredinţeze unei rude apropiate, directorul şcolii din Hainburg, ca să învăţ muzica şi tot ce se cere să ştie un copil. Dumnezeu atot puternic, către care îmi îndrept cea mai profundă recunoştinţă, m-a înzestrat cu un asemenea har, mai ales în ceea ce priveşte muzica, încât la 6 ani ştiam să cânt messe de la tribună şi să cânt puţin la clavecin şi la vioară.
Aveam şapte ani când regretatul maestru de capelă von Reuter a trecut prin Hainburg şi a auzit din întâmplare vocea mea firavă, dar agreabilă. El m-a luat cu dânsul la şcoala de muzică pentru corişti de la Catedrala Sfântului Ştefan din VIena, unde pe lângă învăţătura, am învăţat arta de a cânta vocal, la clavecin şi vioară cu profesori exelenţi. Până la 18 ani vocea mea de soprano a avut mare succes nu numai în catedrala dar şi la Curte. Am sfârşit însâ prin a-mi pierde vocea de soprano şi a trebuit să duc mai apoi o viaţă de mizerie timp de opt ani, dând lecţii unor eleve tinere. Cât de numeroşi sunt oamenii de geniu care se risipesc trebuind să-şi câştige pâinea, neavând timp pentru studiu. Am trecut şi eu prin această experienţă şi nu aş fi putut profita de puţinul pe care-l ştiam, dacă, datorită zelului meu pentru compoziţie, nu aş fi compus dinainte vreme, de-a lungul nopţilor. Compuneam cu grijă, dar nu prea corect, până am avut norocul de a învăţa adevăratele principii de compoziţie cu celebrul maestru, domnul Porpora, care se afla atunci la Viena…
Sunt cuvinte scrise de Haydn în anul 1779 pe cand avea 47 ani.
…. va urma ….
