Pentru cei care mai vizitau si celalalt blog, blog-ul s-a mutat pe alt domeniu, il gasiti la adresa: http://iwfd.info
Arhiva pentrufebruarie, 2008
Johann Scobert (1720-1767)
Clavecinist şi compozitor de origine germana, angajat al Curţii prinţului Conti. Autor de muzică de camera (sonate, trio-uri şi cvartete instrumentale), de concerte şi simfonii, Scobert era un discipol al Şcolii de la Mannheim, dar stilul sau – care vibra după un anumit farmec confesiv - prefigura nuanţe şi trăsături romantice, pe care Mozart le-a înregistrat şi le va reflecta uneori în muzica paginilor sale lente sau ale unor momente agitate din creaţia sa.
Înfluenţa lui Scobert asupra W.A.Mozart poate fi surprinsă în voluptatea cu care el a compus una după alta primele patru sonate pentru clavecin care pot fi cantate şi cu acompaniament de vioară, după cum apare specificat pe coperta primei lor apariţii. Înregistrate cu numerele 1-4 în ediţia gravată la Paris în acea perioadă (1764), ele figurează cu nr. 6-9 în catalogarea tematică şi cronologică făcuta în 1867 de muzicologul austriac Ludwig Kochel (1800-1877) şi mai tarziu de continuarii săi.
Wolfgang Amadeus Mozart – continuare
Primul concert este semnalat la Munchen în ianuarie 1762 pe atunci reşedinţa principelui elector, în faţa căruia copiii Mozart au concertat şi au primit primele lor aplauze. Au urmat curând cele de la viena, în faţa Mariei-Tereza şi ai invitaţiilor ei aristocraţi. Evenimentul de la Curtea imperială a insemnat începutul celebrităţii lui Mozart. Cu această ocazie Mozart primeşte un ceas de aur de la impărăteasă ca răsplată pentru arta sa uluitoare, ceas care poate fi admirat astăzi în muzeul “Mozart” înstalat în vechea casă natală din Slazburg.
Totuşi decisiv în această perioadă din viaţa lui Mozart a fost gestul unui băcan inimos – Herr Hagenauer din Slazburg care a dăruit familiei Mozart o trăsură de poştă încăpătoare, înscriind în biografia compozitorului un impresionant gest de generozitate. Era un dar care era mult superior şi întrecea cu mult preţul şi semnificaţia celui făcut de Maria-Tereza.
La 18 noiembrie 1763 a avut loc intrarea familei Mozart în Paris, metropola Franţei considerată capitala spirituală a Europei. Şase luni a durat primul contact pe care l-a avut Mozart cu lumea Parisului, din noiembrie 1763 până în aprilie 1764. Mai presus de aplauzele pe care le-a cucerit în acest timp au fost împresiile despre noul ce-i răzbătea de muzica ascultată la seratele gazdelor aristocrate, cântată pe podium, sau pe scenele amenajate pentru spectacole de opera, de balet, de vodevil. Rămâne impresionat de eleganţa stilurilor lui Lully, Couperin sau Rameau (care îşi trăia ultimul an din viaţă), de facatura operelor comice compuse de Philidor sau de Monsigny (ultimul angajat al Curţii ducelui de Orleans), de varietatea muzicii instrumentale, de ornamentaţia integrată în desfăşurarile ei melodice.
Cel mai mult l-a impresionat creaţia lui Johann Scobert (1720-1767), clavecinist, şi compozitor de origine germană, angajat al Curtii prinţului Conti – în al cărui palat copiii Mozart au fost invitaţi să concerteze în repetate rânduri.
Wolfgang Amadeus Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart era fiul lui Leopold Mozart şi Anna-Maria-Perlt, mai avea o soră mai mare cu 5 ani (Marria-Anna, citată de biografi cu diminutivul Nannerl) ei doi fiind singurii supravieţuitori din totalul de şapte fii pe care i-a Daruit Anna-Maria-Perlt lui Leopold.
Prima periodă din formarea viitorului compozitori, începe la Slazburgul austriac, oraşul în care tatăl său – Leopold Mozart – venise cu două decenii în urma pentru a studia Filozofia şi Dreptul.
Copilul Mozart a fost botezat dupa obiceiul timpului cu un sir de prenume : Johannes, Chrisostomus, Wolfgangus, Theophilus, dintre care ultimul, în traducere germană Gottlieb, a fost curând latinizat, devenind Amadeus). Născut la 27 ianuarie 1756, acest copil va fi cel care va da oraşului său natal strolucirea lui eternă.
Micul Mozart n-a rămas străin de strălucirea seratelor muzicale sau a spectacolelor de balet, operă, şi teatru, pe care trupele de actori e dădeau la Curte în popasul lor pe care îl faceau in drumul spre Viena după cum nu-i era străina nici măreţia concertelor bisericeşti ce răsunau ăn Catedrala din centrul oraşului. Această ambianţă de cultură a avut un rol important în consolidarea primului strat de împresii din fondul deosebit de receptiv al copilului-minune.
O împortanţă mai mare o are ambianţa dominată de personalitatea tatălui. La început excelentul pedagog îşi concentra toată arta asupra surorii mai mari, fără ca cineva să observat cât nectar culegea cel mic, fiind prea mic pentru a fi băgat în seamă. În curând încep primele semne de talent muzical, încep primele studii de scris şi cititul sunetelor şi de contact direct cu ele prin clavecin, vioară şi orgă; începe voluptatea combinării lor şi a fixării acestui joc de şiruri lungi de linii paralele, totul conducând la primele lecţii de compoziţie; încep demonstraţiile de talent improvizatoric şi curând – când nu împlinise nici 6 ani – apar mărturii ale primelor compoziţii (Menuete şi piesa pentru clavecin KV1-4 -1761-1762) şi zoriiunei strălucite cariere concertistice. În această atmosferă familia Mozart părăseşte casa ei din Getreidegasse pentru a prezenta micul miracol la CUrtea unor principi din oraşe de reşedinţă, pentru că întelepciunea tatălui era mult prea mare pentru a fi mărginit fenomenul la raza strânsă a vieţii culturale din oraşul Slazburg.
…va urma…
Leopold Mozart (1719-1787)
Violonist, compozitor de piese religioase şi mai ales de piese intrumentale, pedagog celebru (al unei metode de vioară – Versuch einer grundlichen Violinschule – de nenumărate ori reeditată).
Era fiul unul legător de cărţi din Ausburgul bavarez, fapt ce-l face să se considere în totdeauna compozitor german. A venit în urmă cu doua decenii în Slazburgul austriac, pentru a studia Dreptul şi Filozofia. Totuşi din lipsa de bani şi marea vocaţie pentru muzică să-l desprindă curând de dorinţa lui de studii universitare. şi să-l îndrepte către postul de violonist în orchestra de la Curtea arhiepiscopului stăpânitor al ţinutului.
Era anul 1743, iar peste 4 ani (1747) se căsătoreşte cu Anna-Maria Pertl, care-i va dărui şapte copii, dintre care nu vor supraveţui decât doi – o fetiţa cu numele de Maria-Anna (întâlnită în biografii cu diminutivul de Nannerrl) şi un băiat cu cinci ani mai mic – viitorul muzician – Wolfgang Amadeus Mozart
Mozart
Geniul lui Mozart trece ca o cometă, într-o străfulgerare unică, peste firmamentul muzicii clasice. În el pare că arde întreg trecutul, cu o lumină încandescentă ce va stărui de-a pururi peste orice devenire…
Tudor Ciortea
Wolfgang Amadeus Mozart
Pentru o scurta durata, anul 1787 îi reuneste la Viena pe Haydn, Mozart şi Beethoven.
Joseph Haydn (1732-1809) avea la acea dată 55 de ani şi se afla în pragul gloriei.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) srisese până la această dată cea mai mare parte a imensei sale creaţii, având 31 ani.
Ludwig van Beethoven (1770-1827), în vârstă de 17 ani, venise la Viena pentru perfecţionarea măiestriei componistice.În 1792, când Haydn (venind de la Londra) şi Beethoven (venind de la Bonn) se întorc la Viena, nu mai gasesc nici cel puţin mormântul lui Mozart. Luceafărul Vienei fusese îngropat în groapa comuna …
Wilhelm Georg Berger
Nicolo Porpora (1686-1766)
Nicolo Porpora (1686-1766) – compozitor napolitan si profesor de canto cu mare prestigiu in epoca. Autor al numeroase opere, ca si al unor lucrari vocal-simfonice sau camerale – din randul carora sonatele pentru vioara ocupa un loc deosebit in repertoriul preclasic. Muzician cu o activitate intensa impartita intre orasul sau natal si alte mari centre muzicale ca Venetia, Dresda, Viena, Londra – unde a fondat “Opera of the nobility”, care a rivalizat cu activitatea lui Handel.
